Nu imi permit sa ma numesc un iubitor al ceasurilor sau un colectionar. Imi plac ceasurile, mi-au placut intotdeauna, dar numai foarte recent am descoperit frumusetea si magia ceasurilor vechi. Nu stiu aproape nimic despre ele inca, dar planuiesc sa invat. M-am inregistrat abia acum cateva zile pe forum si am fost fascinat de colectiile unora dintre utilizatori. Va felicit pe aceasta cale, si va invidiez domnilor. Nu pot decat sa sper ca in cativa ani sa ma pot lauda cu o colectie macar asemanatoare.
Nu stiu daca ce urmeaza sa scriu se va califica pentru concurs sau nu, dar cu siguranta mi-ar placea sa fiu macar considerat ca si candidat. Nu sunt un expert in ceasuri rusesti, nici pe departe. Am cunoscut in schimb un om, un singur om care a avut un ceas rusesc. Despre el urmeaza sa va si povestesc.
***********************
Omul despre care vreau sa va povestesc este bunicul meu. Este de prisos sa folosesc clisee de genul “era un om bun”, sau “a fost un exemplu pentru mine”. Mult mai importanta este povestea LUI decat ce am simtit si simt eu pentru el. Era fiul unui palarier de origine germana care traia in Romania. Nu erau o familie bogata, iar bunicul meu a fost mereu tratat ca un barbat. A inceput sa munceasca pentru a aduce bani in casa inca de cand era foarte mic, ca vanzator de ziare. Facea asta in fiecare zi, inainte sa inceapa orele la scoala. Afacerea familiei mergea prost, vremurile erau nesigure si a dus o viata grea inca de la inceput.
Lucrurile au devenit cu adevarat rele pe 23 august 1944 cand in timpul celui de-al doilea razboi mondial Romania a intors armele impotriva nemtilor. In aceasta zi bunicul meu a trait prima lui drama. Tatal lui a fost impuscat in plina strada de un vecin pe care chiar il considera prieten. Pentru simplul motiv ca era de origine germana si peste noapte devenise un inamic al romanilor. A murit in ziua aceea pe strada din Ferentari unde locuia, in bratele bunicului meu. Tin minte si acum cum i s-au umplut ochii de lacrimi bunicului meu singura data cand am vorbit cu el despre asta. Retraia intens momentele alea in timp ce povestea de parca ar fi fost cu cateva zile inainte, desi totul se intamplase cu zeci de ani in urma.
Fiind de origine germana, si in ciuda faptului ca nu a participat in niciun fel la razboi,un an mai tarziu, cand razboiul a luat sfarsit iar nemtii au fost invinsi, a fost luat in lagar de catre rusi. A fost luat impreuna cu alti 5000 de barbati si dus sa munceasca intr-o mina de carbuni intr-o zona foarte friguroasa, aproape de Siberia. Acolo si-a petrecut urmatorii 5 ani in conditii mizere, dormind cu bocancii in picioare ca sa nu ii degere, indurand abuzuri, o foamete si niste conditii de nedescris. Din cei 5000 de barbati care au plecat, s-au intors numai 500. Au murit de foame, de frig, de extenuare sau impuscati incercand sa evadeze. Bunicul meu a fost printre cei 500 care au reusit sa supravietuiasca. La 23 de ani cand a venit acasa, sora lui i-a deschis usa si nu l-a recunoscut. Era slab, palid si cu multi dinti lipsa dupa atatia ani de chin.
Au urmat 40 de ani in care a muncit la fabrica de confectii Apaca, reparand masini de cusut. In ciuda dramelor prin care a trecut, a reusit sa duca un trai decent in baza muncii si priceperii lui, si-a intemeiat o familie, a facut 3 baieti pe care i-a crescut cum a stiut el mai bine. M-a crescut si pe mine cativa ani si inca imi amintesc cu placere si nostalgie de acea perioada. A fost un om rabdator si decent si a reusit mereu sa priveasca viata cu optimism.
Nu a avut niciodata bucurii materiale. Un singur lucru imi amintesc ca a iubit cu adevarat. Un ceas rusesc pe care l-a avut din tinerete, si pentru care a muncit multi ani. A fost unul dintre putinele lucruri de valoare pe care le-a detinut, nu a fost niciodata un om bogat. Din pacate nu imi amintesc ce marca era pentru ca eram inca relative mic atunci cand a murit. Imi amintesc in schimb sunetul pe care il facea atunci cand il “intorcea” in fiecare dimineata. Si imi mai amintesc cu cata mandrie si-l punea la mana de fiecare data cand pleca de acasa. Avea cadranul ingalbenit si avea o curea de piele maro, roasa in locul unde si-l incheia pentru ca nu se indura sa si-o schimbe.
Pentru ca era unul dintre putinele obiecte care i-au fost dragi pe langa un banjo si o muzicuta (la care a fost mereu prea modest sa imi cante, mereu mi-a spus ca nu isi mai aduce aminte niciun cantec), a fost inmormantat cu el la mana atunci cand a plecat dintre noi.
In amintirea lui mi-as dori ca viitoarea mea colectie de ceasuri vechi sa contina cel putin un ceas rusesc, indiferent daca va fi in urma acestui concurs sau nu. Pentru ca vreau sa duc cumva mai departe dragostea pentru ceasul lui rusesc asa cum pot eu si cum stiu mai bine.
*******************************
Va multumesc si imi cer scuze pentru post-ul foarte lung.
Concurs cu premii....rusesti :)))
-
AlexSlevin
- Mesaje: 22
- Membru din: 01 Dec 2015, 18:52
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Nu imi permit sa ma numesc un iubitor al ceasurilor sau un colectionar. Imi plac ceasurile, mi-au placut intotdeauna, dar numai foarte recent am descoperit frumusetea si magia ceasurilor vechi. Nu stiu aproape nimic despre ele inca, dar planuiesc sa invat. M-am inregistrat abia acum cateva zile pe forum si am fost fascinat de colectiile unora dintre utilizatori. Va felicit pe aceasta cale, si va invidiez domnilor. Nu pot decat sa sper ca in cativa ani sa ma pot lauda cu o colectie macar asemanatoare.
Nu stiu daca ce urmeaza sa scriu se va califica pentru concurs sau nu, dar cu siguranta mi-ar placea sa fiu macar considerat ca si candidat. Nu sunt un expert in ceasuri rusesti, nici pe departe. Am cunoscut in schimb un om, un singur om care a avut un ceas rusesc. Despre el urmeaza sa va si povestesc.
***********************
Omul despre care vreau sa va povestesc este bunicul meu. Este de prisos sa folosesc clisee de genul “era un om bun”, sau “a fost un exemplu pentru mine”. Mult mai importanta este povestea LUI decat ce am simtit si simt eu pentru el. Era fiul unui palarier de origine germana care traia in Romania. Nu erau o familie bogata, iar bunicul meu a fost mereu tratat ca un barbat. A inceput sa munceasca pentru a aduce bani in casa inca de cand era foarte mic, ca vanzator de ziare. Facea asta in fiecare zi, inainte sa inceapa orele la scoala. Afacerea familiei mergea prost, vremurile erau nesigure si a dus o viata grea inca de la inceput.
Lucrurile au devenit cu adevarat rele pe 23 august 1944 cand in timpul celui de-al doilea razboi mondial Romania a intors armele impotriva nemtilor. In aceasta zi bunicul meu a trait prima lui drama. Tatal lui a fost impuscat in plina strada de un vecin pe care chiar il considera prieten. Pentru simplul motiv ca era de origine germana si peste noapte devenise un inamic al romanilor. A murit in ziua aceea pe strada din Ferentari unde locuia, in bratele bunicului meu. Tin minte si acum cum i s-au umplut ochii de lacrimi bunicului meu singura data cand am vorbit cu el despre asta. Retraia intens momentele alea in timp ce povestea de parca ar fi fost cu cateva zile inainte, desi totul se intamplase cu zeci de ani in urma.
Pentru ca era de origine germana si desi nu participase in niciun fel la razboi, un an mai tarziu, cand razboiul a luat sfarsit iar nemtii au fost invinsi, a fost luat in lagar de catre rusi. A fost luat impreuna cu alti 5000 de barbati si dus sa munceasca intr-o mina de carbuni in apropiere de Siberia. Acolo si-a petrecut urmatorii 5 ani in conditii mizere, dormind cu bocancii in picioare ca sa nu ii degere, indurand abuzuri, o foamete si niste conditii de nedescris. Din cei 5000 de barbati care au plecat, s-au intors numai 500. Au murit de foame, de frig, de extenuare sau impuscati incercand sa evadeze. Bunicul meu a fost printre cei 500 care au reusit sa supravietuiasca. La 23 de ani cand a venit acasa, sora lui i-a deschis usa si nu l-a recunoscut. Era slab, palid si cu multi dinti lipsa dupa atatia ani de chin.
Au urmat 40 de ani in care a muncit la fabrica de confectii Apaca, reparand masini de cusut. In ciuda dramelor prin care a trecut, a reusit sa duca un trai decent in baza muncii si priceperii lui, si-a intemeiat o familie, a facut 3 baieti pe care i-a crescut cum a stiut el mai bine. M-a crescut si pe mine cativa ani si inca imi amintesc cu placere si nostalgie de acea perioada. A fost un om rabdator si decent si a reusit mereu sa priveasca viata cu optimism.
Nu a avut niciodata bucurii materiale. Un singur lucru imi amintesc ca a iubit cu adevarat. Un ceas rusesc pe care l-a avut de cand era tanar. Era unul dintre putinele lucruri de valoare pe care le-a detinut, nu a fost niciodata un om bogat. Din pacate nu imi amintesc ce marca era pentru ca eram inca relativ mic atunci cand a murit. Imi amintesc in schimb sunetul pe care il facea atunci cand il “intorcea” in fiecare dimineata. Si imi mai amintesc cu cata mandrie si-l punea la mana de fiecare data cand pleca de acasa. Avea cadranul ingalbenit de vreme si avea o curea de piele maro, roasa in locul unde si-l incheia.
Pentru ca era unul dintre putinele obiecte care i-au fost dragi pe langa un banjo si o muzicuta (la care a fost mereu prea modest sa imi cante, mereu mi-a spus ca nu isi mai aduce aminte niciun cantec), a fost inmormantat cu el la mana atunci cand a plecat dintre noi.
In amintirea lui mi-as dori ca viitoarea mea colectie de ceasuri vechi sa contina cel putin un ceas rusesc, indiferent daca va fi in urma acestui concurs sau nu. Pentru ca vreau sa duc cumva mai departe dragostea pentru ceasul lui rusesc asa cum pot eu si cum stiu mai bine.
*******************************
Va multumesc si imi cer scuze pentru post-ul foarte lung.
Nu stiu daca ce urmeaza sa scriu se va califica pentru concurs sau nu, dar cu siguranta mi-ar placea sa fiu macar considerat ca si candidat. Nu sunt un expert in ceasuri rusesti, nici pe departe. Am cunoscut in schimb un om, un singur om care a avut un ceas rusesc. Despre el urmeaza sa va si povestesc.
***********************
Omul despre care vreau sa va povestesc este bunicul meu. Este de prisos sa folosesc clisee de genul “era un om bun”, sau “a fost un exemplu pentru mine”. Mult mai importanta este povestea LUI decat ce am simtit si simt eu pentru el. Era fiul unui palarier de origine germana care traia in Romania. Nu erau o familie bogata, iar bunicul meu a fost mereu tratat ca un barbat. A inceput sa munceasca pentru a aduce bani in casa inca de cand era foarte mic, ca vanzator de ziare. Facea asta in fiecare zi, inainte sa inceapa orele la scoala. Afacerea familiei mergea prost, vremurile erau nesigure si a dus o viata grea inca de la inceput.
Lucrurile au devenit cu adevarat rele pe 23 august 1944 cand in timpul celui de-al doilea razboi mondial Romania a intors armele impotriva nemtilor. In aceasta zi bunicul meu a trait prima lui drama. Tatal lui a fost impuscat in plina strada de un vecin pe care chiar il considera prieten. Pentru simplul motiv ca era de origine germana si peste noapte devenise un inamic al romanilor. A murit in ziua aceea pe strada din Ferentari unde locuia, in bratele bunicului meu. Tin minte si acum cum i s-au umplut ochii de lacrimi bunicului meu singura data cand am vorbit cu el despre asta. Retraia intens momentele alea in timp ce povestea de parca ar fi fost cu cateva zile inainte, desi totul se intamplase cu zeci de ani in urma.
Pentru ca era de origine germana si desi nu participase in niciun fel la razboi, un an mai tarziu, cand razboiul a luat sfarsit iar nemtii au fost invinsi, a fost luat in lagar de catre rusi. A fost luat impreuna cu alti 5000 de barbati si dus sa munceasca intr-o mina de carbuni in apropiere de Siberia. Acolo si-a petrecut urmatorii 5 ani in conditii mizere, dormind cu bocancii in picioare ca sa nu ii degere, indurand abuzuri, o foamete si niste conditii de nedescris. Din cei 5000 de barbati care au plecat, s-au intors numai 500. Au murit de foame, de frig, de extenuare sau impuscati incercand sa evadeze. Bunicul meu a fost printre cei 500 care au reusit sa supravietuiasca. La 23 de ani cand a venit acasa, sora lui i-a deschis usa si nu l-a recunoscut. Era slab, palid si cu multi dinti lipsa dupa atatia ani de chin.
Au urmat 40 de ani in care a muncit la fabrica de confectii Apaca, reparand masini de cusut. In ciuda dramelor prin care a trecut, a reusit sa duca un trai decent in baza muncii si priceperii lui, si-a intemeiat o familie, a facut 3 baieti pe care i-a crescut cum a stiut el mai bine. M-a crescut si pe mine cativa ani si inca imi amintesc cu placere si nostalgie de acea perioada. A fost un om rabdator si decent si a reusit mereu sa priveasca viata cu optimism.
Nu a avut niciodata bucurii materiale. Un singur lucru imi amintesc ca a iubit cu adevarat. Un ceas rusesc pe care l-a avut de cand era tanar. Era unul dintre putinele lucruri de valoare pe care le-a detinut, nu a fost niciodata un om bogat. Din pacate nu imi amintesc ce marca era pentru ca eram inca relativ mic atunci cand a murit. Imi amintesc in schimb sunetul pe care il facea atunci cand il “intorcea” in fiecare dimineata. Si imi mai amintesc cu cata mandrie si-l punea la mana de fiecare data cand pleca de acasa. Avea cadranul ingalbenit de vreme si avea o curea de piele maro, roasa in locul unde si-l incheia.
Pentru ca era unul dintre putinele obiecte care i-au fost dragi pe langa un banjo si o muzicuta (la care a fost mereu prea modest sa imi cante, mereu mi-a spus ca nu isi mai aduce aminte niciun cantec), a fost inmormantat cu el la mana atunci cand a plecat dintre noi.
In amintirea lui mi-as dori ca viitoarea mea colectie de ceasuri vechi sa contina cel putin un ceas rusesc, indiferent daca va fi in urma acestui concurs sau nu. Pentru ca vreau sa duc cumva mai departe dragostea pentru ceasul lui rusesc asa cum pot eu si cum stiu mai bine.
*******************************
Va multumesc si imi cer scuze pentru post-ul foarte lung.
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Buna ziua si bun venit pe forum. Multumim pentru poveste.
Uitati-va pe http://www.ceasuridemana.ro la ceasurile rusesti, poate gasiti acelasi ceas ca al bunicului...
Uitati-va pe http://www.ceasuridemana.ro la ceasurile rusesti, poate gasiti acelasi ceas ca al bunicului...
- Mi-am bagat toti banii intr-un Rolex.
- De ce ai facut asta?
- Ca sa fie intr-un ceas bun.
- De ce ai facut asta?
- Ca sa fie intr-un ceas bun.
-
Maria Magdalena
- Mesaje: 53
- Membru din: 02 Noi 2015, 23:56
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Și eu spun același lucru, că sunt mai nou pe aici și nu știu dacă veți considera ce scriu aici va intra în concurs. Dar încerc.
Primul meu ceas Pobeda, cadran negru, secundar central, carcasă, orar, minutar și indecși orari aurii. L-am avut când eram c-am prin clasa a 5-a. Eram foarte mândru de el. A fost cumpărat de tatăl meu la insistențele mele. Și tatăl meu avea un ceas Pobeda care în prezent îl port eu. Am avut mare grijă de el. Eram fascinat de ceas. În timpul orelor mă uitam cât mai este până la pauză, când se termină pauza, colegii erau invidioși. Mă întrebau de unde îl am, cât a costat, să-și cumpere și ei. Le spuneam că tata mi la adus din străinătate. Dar după un trimestru, ce să vezi că l-am pierdut la ora de educație fizică. Jucând fotbal l-am dat jos de pe mână și când să-l pun înapoi ia-l de unde nu-i. Mare supărare. Cam 3 zile caută-l peste tot. Dar a dispărut. Acesta a fost evenimentul care ma atras la ceasurile rusești. După acest ceas am mai avut alte ceasuri în timpul școlii dar nici unul rusesc.
Relativ de un an de zile căutând prin sertare ce să vezi. Ceasul lui tata Pobeda. L-am întrebat pe tata ce este cu el. Acesta a spus că s-a stricat și nu l-a mai putut repara nimeni imediat după revoluție. L-am întrebat că dacă reușesc să-l repar eu (nu eu personal) mi-l dă mie. A zis că nu crede că pot să-l fac dar oricum să încerc că nu îi mai trebuie. Zis și făcut. Am mers la d-na ceasornicar pe care o cunoșteam întâmplător fără nici o legătură cu ceasurile. Aceasta a spus că se uită să vadă ce are. După 3 zile mergând la d-na să văd ce a putut face, miracolul s-a produs. Oau!!! Cum merge după atâția ani? Când l-am pus la mână am avut același sentiment ca și atunci când am purtat primul meu ceas Pobeda. Mergând acasă am pornit calculatorul și dăi și caută ceasuri. Și așa am ajuns și la ceasornicar.ro. Dar aceasta a fost doar microbul. Boala este în plină expansiune. Am mers înapoi la d-na ceasornicar să-i mulțumesc, să o întreb despre ceasuri, sunt greu de reparat, să mă lase să asist la demontarea unui ceas, să-mi arate ceasurile dânsei. Ce mai, gravă problema. Am ajuns, vorba lui Bogdan11 să mă uit la oameni ce ceas au la mână, să-i întreb de unde îl au, de când, cât a costat, cum merge.
Într-o zi, tot așa cu boala în sânge, mă întâlnesc cu dl părinte și îi văd ceasul, Raketa, cadran negru, arătătoare și indecși orari aurii carcasă argintie. Îl întreb de când il are (1976), cum merge (foarte bine) doar că i-ar trebui o servisare pentru că nu ia făcut de când il are!? Din 1976 nu are nci o servisare și funcționează?! Bine?!
Într-o altă zi o d-nă vecină în vârstă ia murit soțul. După vreo lună o întreb dacă nu cumva de la soțul dânsei mai are pe acasă ceasuri vechi pe care d-na nu le mai folosește A zis că se uită și-mi spune. Și minune. 3 ceasuri 2 Pobeda și un Orex binențeles nefuncționale. Am întrebat câ mă costă. Nimic. Super. Acuma sunt la mine și aștept le fac funcționale.
Prinzând curaj fuga la d-na ceasornicar am întrebat- o dacă are cumva niște ceasuri care nu mai vrea să le păstreze. Sa uitat și printre ele a găsit 5 ceasuri să mi le dea 2 Wostok, 2 Slava (27 rubine) și o Raketa care vi l-am prezentat deja. Urmează și ele la reparat. Nu le știu calibru prea bine.
Trebuie să vă spun că am început să achiziționez și diferite scule de ceasornicărie (lupă, șurubelnițe, pensete, suport de lucru, etc.), nu că mă apuc eu acuma de reparat ceasuri ( Bogdan11 știe) doar așa să mă uit și eu la mecanisme (deocamdată)
Și ca să închei, în urma discuțiilor de pe ceasornicar.ro și după vizionarea diferitelor site-uri doresc achiziționarea unui ceas Wostok Amfibia Clasic. Nu mai discut acuma. Sa vorbit și se va vorbi despre acest subiect.
Sper că nu v-am plictisit și am ocupat spațiul degeaba.
Țin să spun că mulțumesc și să-i felicit celor care au organizat concursul (Jaguar001, Dragoș M, Valentin1234, Marian_sro ). Aceștia sunt de apreciat
Primul meu ceas Pobeda, cadran negru, secundar central, carcasă, orar, minutar și indecși orari aurii. L-am avut când eram c-am prin clasa a 5-a. Eram foarte mândru de el. A fost cumpărat de tatăl meu la insistențele mele. Și tatăl meu avea un ceas Pobeda care în prezent îl port eu. Am avut mare grijă de el. Eram fascinat de ceas. În timpul orelor mă uitam cât mai este până la pauză, când se termină pauza, colegii erau invidioși. Mă întrebau de unde îl am, cât a costat, să-și cumpere și ei. Le spuneam că tata mi la adus din străinătate. Dar după un trimestru, ce să vezi că l-am pierdut la ora de educație fizică. Jucând fotbal l-am dat jos de pe mână și când să-l pun înapoi ia-l de unde nu-i. Mare supărare. Cam 3 zile caută-l peste tot. Dar a dispărut. Acesta a fost evenimentul care ma atras la ceasurile rusești. După acest ceas am mai avut alte ceasuri în timpul școlii dar nici unul rusesc.
Relativ de un an de zile căutând prin sertare ce să vezi. Ceasul lui tata Pobeda. L-am întrebat pe tata ce este cu el. Acesta a spus că s-a stricat și nu l-a mai putut repara nimeni imediat după revoluție. L-am întrebat că dacă reușesc să-l repar eu (nu eu personal) mi-l dă mie. A zis că nu crede că pot să-l fac dar oricum să încerc că nu îi mai trebuie. Zis și făcut. Am mers la d-na ceasornicar pe care o cunoșteam întâmplător fără nici o legătură cu ceasurile. Aceasta a spus că se uită să vadă ce are. După 3 zile mergând la d-na să văd ce a putut face, miracolul s-a produs. Oau!!! Cum merge după atâția ani? Când l-am pus la mână am avut același sentiment ca și atunci când am purtat primul meu ceas Pobeda. Mergând acasă am pornit calculatorul și dăi și caută ceasuri. Și așa am ajuns și la ceasornicar.ro. Dar aceasta a fost doar microbul. Boala este în plină expansiune. Am mers înapoi la d-na ceasornicar să-i mulțumesc, să o întreb despre ceasuri, sunt greu de reparat, să mă lase să asist la demontarea unui ceas, să-mi arate ceasurile dânsei. Ce mai, gravă problema. Am ajuns, vorba lui Bogdan11 să mă uit la oameni ce ceas au la mână, să-i întreb de unde îl au, de când, cât a costat, cum merge.
Într-o zi, tot așa cu boala în sânge, mă întâlnesc cu dl părinte și îi văd ceasul, Raketa, cadran negru, arătătoare și indecși orari aurii carcasă argintie. Îl întreb de când il are (1976), cum merge (foarte bine) doar că i-ar trebui o servisare pentru că nu ia făcut de când il are!? Din 1976 nu are nci o servisare și funcționează?! Bine?!
Într-o altă zi o d-nă vecină în vârstă ia murit soțul. După vreo lună o întreb dacă nu cumva de la soțul dânsei mai are pe acasă ceasuri vechi pe care d-na nu le mai folosește A zis că se uită și-mi spune. Și minune. 3 ceasuri 2 Pobeda și un Orex binențeles nefuncționale. Am întrebat câ mă costă. Nimic. Super. Acuma sunt la mine și aștept le fac funcționale.
Prinzând curaj fuga la d-na ceasornicar am întrebat- o dacă are cumva niște ceasuri care nu mai vrea să le păstreze. Sa uitat și printre ele a găsit 5 ceasuri să mi le dea 2 Wostok, 2 Slava (27 rubine) și o Raketa care vi l-am prezentat deja. Urmează și ele la reparat. Nu le știu calibru prea bine.
Trebuie să vă spun că am început să achiziționez și diferite scule de ceasornicărie (lupă, șurubelnițe, pensete, suport de lucru, etc.), nu că mă apuc eu acuma de reparat ceasuri ( Bogdan11 știe) doar așa să mă uit și eu la mecanisme (deocamdată)
Și ca să închei, în urma discuțiilor de pe ceasornicar.ro și după vizionarea diferitelor site-uri doresc achiziționarea unui ceas Wostok Amfibia Clasic. Nu mai discut acuma. Sa vorbit și se va vorbi despre acest subiect.
Sper că nu v-am plictisit și am ocupat spațiul degeaba.
Țin să spun că mulțumesc și să-i felicit celor care au organizat concursul (Jaguar001, Dragoș M, Valentin1234, Marian_sro ). Aceștia sunt de apreciat
Ultima oară modificat 04 Dec 2015, 15:09 de către Maria Magdalena, modificat de 5 ori în total.
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Deci sa inteleg mai bine...Utilizatorul "Maria Magdalena" este defapt...barbat ?
- Mi-am bagat toti banii intr-un Rolex.
- De ce ai facut asta?
- Ca sa fie intr-un ceas bun.
- De ce ai facut asta?
- Ca sa fie intr-un ceas bun.
-
Maria Magdalena
- Mesaje: 53
- Membru din: 02 Noi 2015, 23:56
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Da. Este numele fiicei mele. Scuze dacă am creat confuzie.Bogdan11 scrie:Deci sa inteleg mai bine...Utilizatorul "Maria Magdalena" este defapt...barbat ?
-
valentin1234
- Mesaje: 3147
- Membru din: 20 Aug 2012, 20:57
- Localitate: Dublin
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Nu am apucat sa multumesc public colegilor care s-au raliat micii mele initiative deci,
iata, o fac acum. Multumesc! Sustinerea voastra e foarte importanta pentru mine dar
si pentru spiritul "ceasornicar.ro"
Mai vreau insa si sa felicit colegii care au postat prezentari - mie toate-mi par admirabile,
originale, foarte coerente - si sa-i invit si pe altii sa ne bucure cu astfel de povestiri
Nu uitati, mai e putin pana pe 20 Decembrie....
iata, o fac acum. Multumesc! Sustinerea voastra e foarte importanta pentru mine dar
si pentru spiritul "ceasornicar.ro"
Mai vreau insa si sa felicit colegii care au postat prezentari - mie toate-mi par admirabile,
originale, foarte coerente - si sa-i invit si pe altii sa ne bucure cu astfel de povestiri
Nu uitati, mai e putin pana pe 20 Decembrie....
"If you wear what you love, you've made a good choice!"
"Cand am plecat, v-am lasat saraci si prosti! Cand m-am intors v-am gasit si mai saraci si mai prosti!"
(C. Brancusi)
"Cand am plecat, v-am lasat saraci si prosti! Cand m-am intors v-am gasit si mai saraci si mai prosti!"
(C. Brancusi)
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Buna seara.
Ca sa nu ramana nimeni dintre participanti nepremiati,salut si eu acest concurs,si donez unul din ceasurile mele rusesti
,celui ce obtine locul 4..
O seara buna tuturor.
Ca sa nu ramana nimeni dintre participanti nepremiati,salut si eu acest concurs,si donez unul din ceasurile mele rusesti
,celui ce obtine locul 4..
O seara buna tuturor.
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Am si eu o rugaminte la dumneavoastra.
Va rog sa precizati ce ceas intentionati sa donati pentru a srprijini ceeea ce colegii creeaza aici.
Asta ca sa stim pe ce ne bazam la final.
Va multumesc pentru faptul ca sprijiniti mica dar vesela noastra comuniatate,
Va rog sa precizati ce ceas intentionati sa donati pentru a srprijini ceeea ce colegii creeaza aici.
Asta ca sa stim pe ce ne bazam la final.
Va multumesc pentru faptul ca sprijiniti mica dar vesela noastra comuniatate,
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Ceasul este Poljot,cal.2609H,functioneaza perfect.Surprinzator de precis.
O zi buna.
O zi buna.
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
M-am intrebat de cateva ori: "Cataline, tu de ce nu scrii o poveste, acum - cand ai prilejul sa-ti folosesti ,,talentul'' de care abuzezi in cele mai multe randuri, batand campii?!".valentin1234 scrie:...Regulile sunt simple - postati o scurta prezentare a unui ceas rusesc. Daca nu aveti unul, povestiti de ce v-ati dori..sa aveti.
Prezentarile nu trebuie sa fie lungi sau neaparat tehnice. Si "dragostea de ceasuri" se premiaza. De pasiune..nu mai vorbesc.
Concursul este deschis oricui....
Este de la sine inteles ca ale mele randuri nu vor fi scurte
...Am avut imboldul de-a prezenta unul din ceasurile mele rusesti (aveam doua in vizor) ale caror povesti sunt destul de personale si totodata triste. Apoi, am citit prezentarile care au inceput sa apara si credeti-ma, m-am simtit rusinat, si desi poate ca pare fals, nu m-am simtit in stare sa alcatuiesc o postare care sa se ridice la valoarea celor deja scrise. Si mi-a fost rusine de mine.
Azi va scriu totusi o poveste, iar daca unii au scris despre ceasul din trecutul sau prezentul lor, eu voi scrie despre ceasul din viitorul meu. Acel ceas va fi (probabil, deie Domnul) ceasul pe care-l voi primi in urma acestor randuri. Pentru ca, cred ("...cred Doamne, ajuta-mi necredintei mele.") ca initiativa aceasta este absolut minunata, si este cu-atat mai deosebita cu cat este in preajma Craciunului. Iar eu cred cu tot sufletul ca exista Mos Craciun, cred in darul pe care an-de-an il asteptam, il cautam - pe sub brad, prin rafturile magazinelor scotocindu-ne dupa parale - iar unii dintre noi, cautandu-l acolo unde trebuie: in sufletele noastre. In fapta cea buna, care vesteste nasterea "omului nou" din noi.
Ar trebui acum sa scriu si cateva randuri despre acel ceas, nu?
Va spun ca este deosebit! Nu discut acum despre precizia lui, desi pot spune ceva despre ceea ce noi numim "sufletul" unui ceas, adica mecanismul sau. Este frumos decorat, linii simple, pornite din colturi diferite: din Bucuresti, din Bistrita, din Craiova si alte zone inca necunoscute mie, si ceea ce mi se pare foarte important, este ca bate bine si la unison. Ar putea fi privit ca un ceas modest, dar este acel gen de ceas de care ti-ar fi mult mai greu sa te desparti chiar si in comparatie cu un "nume mare". Pentru ca acest ceas va veni cu o alta poveste, cu povestea lui, a voinicilor care s-au legat sa biruiasca balaurul indiferentei. Iar de vor pune iar pe cer "soarele si luna" ascunse in turnurile cele pustii, iar in urma-le, lumea nu va sarbatori - atunci nu le va fi lor indoiala ca fapta lor a fost placuta?
Cheita ceasului e simpla, dar are rizurile suficient de clare pentru a putea intoarce nu doar mecanismul, ci tot sufletul de care am pomenit, cu acea simplitate pe cat de mare, pe atat de ne-crezut: transforma energia cinetica intr-o alta energie, una launtrica care te incalzeste in toti rarunchii, care te face sa iei aminte si mai bine la trecerea timpului si la desertaciunea vietii, masurate de alte si alte ceasuri, mai cu pretentii dar atat de inexacte. Pricepeti voi...?
Ar trebui sa pomenesc cateva randuri si despre cadran; cei mai multi ii acorda o mare importanta, considerand ca el da (sau scade) valoarea unui ceas. Eu am considerat mereu ca pe primul loc este mecanismul, adica interiorul, de asta data voi zice asijderea multimii: cu nimic nu este mai prejos, fiind asemenea unei haine de nunta. Iar aceasta haina s-a cerut a fi curata, caci altfel ar veni stapanul mesei si l-ar intreba pe cel de la raspantii poftit in locul celor cu nume mare: "cum ai putut sa vii cu haina murdara, fara sa te primenesti?". Avand in vedere modul cum s-a oferit acest ceas, frumos trebuie sa fie cadranul, curatat cu fapta darniciei.
Voi colegi, in multe cazuri vorbiti si de curea. Cureaua acestui ceas este si nu este... Se va potrivi mie oare? Imi va putea cuprinde firea, sa-mi tina in minte bunatatea altora cand imi voi trimite vorbele rautacioase pe forum? Se va vedea...
Ceva timp in urma, unul din participantii acestui frumos gest a dorit sa imi trimita gratuit un ceas ce fusese destinat altui coleg, acesta din urma renuntand la el pentru a-mi face mie darul. Am refuzat vehement, chiar fara sa stiu despre ce ceas este vorba, dar am vazut implinirea vorbei: Dar din dar se face raiul...
" Pai nu ti-am spus ca n-am? Ce sa-ti fac eu daca n-am? De unde sa dau? N-am!"
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Cam lunga prezentarea mea despre Pobeda...
2015 a fost un an tulburat si turbulent... Anul marilor hotarari si anul marilor schimbari, anul in care am reinvatat sa merg (dupa o fractura cu complicatii) si anul in care mi-am descoperit o pasiune, horologeria... Ceas dupa ceas, cutie dupa cutie, mici si frumoase, ticaind melodios, parca facand cu ochiul la 4:40 si parca zambind la 10:10...
Colectionarul este persoana care colecționează obiecte sau care are o colecție (conform DEX)... As putea spune ca sunt colectionar conform acestei definitii... Primul ceas al colectiei mele a fost cumparat pe 8 martie 2015, un ceas frumos, cu luciri misterioase...
Care ceas ma emotioneaza cel mai mult? O intrebare aparent retorica... Poate cel mai mic care este o marca celebra sau cel mai mare cu cadranul lui negru si cu o istorie fascinanta... Poate cel mai frumos, la vremea lui un ceas unic si careia ii facea publicitate o actrita frumoasa si voluptoasa, poate cel mai vechi cu carcasa de argint sau cel care an de an mi-a masurat timpul si lupta cu viata...
Am doar doua ceasuri rusesti, un Chaika si un Pobeda... Chaika este primul meu ceas, un ceas mic si rotund care mi-a fost alaturi din primii ani de scoala...
Ma uit la el si imi amintesc lectiile de 50 minute din zilele de sambata cand invatam la scoala, imi amintesc de doamna invatatoare dar imi amintesc si de singura ora la care am chiulit in timpul scolii, lucru rar pe vremea comunismului ( echipa locala juca in cupele europene, un eveniment important pentru orasul prafuit de provincie, echipa fiind intr-o eterna competitie cu echipele bucurestene de fotbal)...
Totusi ceasul la care ma uit si ma emotionez este ceasul descoperit in vara asta prin cutiile vechi... Este ceasul tatalui meu, un Pobeda... Tata a murit in urma cu aproape 10 ani...
Probabil ca doar cunoscatorii stiu ca "pobeda" inseamna "victorie" in limba rusa... Se pare ca Stalin a ales numele "pobeda" ca sa sarbatoreasca sfarsitul razboiului... Nu stiu de ce dar ceasurile rusesti imi sugereaza trainicie, genul acela de "poti sa te bazezi pe mine" cand bati cu ciocanul sau cand seceri graul dar si cand folosesti stiloul...
De ce este acest Pobeda ceasul care ma emotioneaza cel mai mult? Pentru ca imi aminteste de momentele fericite ale copilariei mele cand litoralul era al tuturor sindicalistilor si cand, fiind pe plaja la mare, tatal meu povestea de tineretea lui, de Mamaia si de plaja Tataia. Pentru ca acest ceas imi aminteste de Sulina, de momentele cand am fost la pescuit cu tata si am admirat egretele zburand. Pentru ca acest ceas imi aminteste de momentul cand tata a plans de fericire ca am luat la facultate... As putea sa povestesc ore in sir despre amintirile mele petrecute cu tata si cu Pobeda...
Ma gandesc uneori ca soarta oamenilor este scrisa undeva in stele... Poate ca si a ceasurilor... Bunicul a luptat in muntii Tatra si pe urma a colindat prin toata tara... Tata a facut armata la Radauti la graniceri in coltul celalalt al tarii, iar pe urma viata l-a dus prin alte multe orase... Pobeda, de la momentul conceptiei si pana in zilele noastre, a fost produs cand intr-o fabrica, cand in alta, incepand in Penza si continuand cu alte locuri: fabrica de ceasuri Penza (Пензенский Часовой Завод), prima fabrica de ceasuri din Moscova (Первый Московский Часовой Завод), fabrica de ceasuri Petrodvorets (Петродворцовый Часовой Завод), fabrica de ceasuri Chistopol (Чистопольский часовой завод), a doua fabrica de ceasuri din Moscova (Второй московский часовой завод, Fabrica Maslennikov (Завод имени Масленникова). (Aici trebuie sa ii multumesc matusii mele paterne care a studiat la Liceul Teoretic Zoia Kosmodemianskaia in Bucuresti si a tinut sa ma invete alfabetul rusesc).
Ce-ar mai fi de spus despre Pobeda? Circula povesti controversate pe net...
Nu este un secret ca primul Pobeda a fost facut in colaborare cu LIP-ul francezilor... Inginerii si tehnicienii de la LIP au supravegheat instalarea fabricii de la Penza si i-au instruit pe inginerii rusi, cel putin asa declara Nick Downes intr-un articol.
Daca Muzeul Cosmonautilor din Moscova este considerat o sursa sigura, atunci Gagarin a purtat o Pobeda la primul sau zbor in Cosmos... In 1957 membrii primei expeditii sovietice la Polul Sud au avut ceasuri antimagnetice cu un calibru bazat pe Pobeda si caruia i-a fost adaugat un scut special pentru protectia impotriva campurilor magnetice puternice.
Victoria celebrata intr-un ceas... Mi se pare atat de frumos...
Daca privesc la randurile scrise si la tot ce am aflat citind despre Pobeda, am sentimentul ca Pobeda pastreaza in el ceva din cosmopolitismul francezilor si heirupismul comunist al rusilor... Dar, inainte de toate, Pobeda este ceasul pe care tata l-a purtat ani in sir si care i-a fost alaturi ca un prieten de nadejde...
2015 a fost un an tulburat si turbulent... Anul marilor hotarari si anul marilor schimbari, anul in care am reinvatat sa merg (dupa o fractura cu complicatii) si anul in care mi-am descoperit o pasiune, horologeria... Ceas dupa ceas, cutie dupa cutie, mici si frumoase, ticaind melodios, parca facand cu ochiul la 4:40 si parca zambind la 10:10...
Colectionarul este persoana care colecționează obiecte sau care are o colecție (conform DEX)... As putea spune ca sunt colectionar conform acestei definitii... Primul ceas al colectiei mele a fost cumparat pe 8 martie 2015, un ceas frumos, cu luciri misterioase...
Care ceas ma emotioneaza cel mai mult? O intrebare aparent retorica... Poate cel mai mic care este o marca celebra sau cel mai mare cu cadranul lui negru si cu o istorie fascinanta... Poate cel mai frumos, la vremea lui un ceas unic si careia ii facea publicitate o actrita frumoasa si voluptoasa, poate cel mai vechi cu carcasa de argint sau cel care an de an mi-a masurat timpul si lupta cu viata...
Am doar doua ceasuri rusesti, un Chaika si un Pobeda... Chaika este primul meu ceas, un ceas mic si rotund care mi-a fost alaturi din primii ani de scoala...
Ma uit la el si imi amintesc lectiile de 50 minute din zilele de sambata cand invatam la scoala, imi amintesc de doamna invatatoare dar imi amintesc si de singura ora la care am chiulit in timpul scolii, lucru rar pe vremea comunismului ( echipa locala juca in cupele europene, un eveniment important pentru orasul prafuit de provincie, echipa fiind intr-o eterna competitie cu echipele bucurestene de fotbal)...
Totusi ceasul la care ma uit si ma emotionez este ceasul descoperit in vara asta prin cutiile vechi... Este ceasul tatalui meu, un Pobeda... Tata a murit in urma cu aproape 10 ani...
Probabil ca doar cunoscatorii stiu ca "pobeda" inseamna "victorie" in limba rusa... Se pare ca Stalin a ales numele "pobeda" ca sa sarbatoreasca sfarsitul razboiului... Nu stiu de ce dar ceasurile rusesti imi sugereaza trainicie, genul acela de "poti sa te bazezi pe mine" cand bati cu ciocanul sau cand seceri graul dar si cand folosesti stiloul...
De ce este acest Pobeda ceasul care ma emotioneaza cel mai mult? Pentru ca imi aminteste de momentele fericite ale copilariei mele cand litoralul era al tuturor sindicalistilor si cand, fiind pe plaja la mare, tatal meu povestea de tineretea lui, de Mamaia si de plaja Tataia. Pentru ca acest ceas imi aminteste de Sulina, de momentele cand am fost la pescuit cu tata si am admirat egretele zburand. Pentru ca acest ceas imi aminteste de momentul cand tata a plans de fericire ca am luat la facultate... As putea sa povestesc ore in sir despre amintirile mele petrecute cu tata si cu Pobeda...
Ma gandesc uneori ca soarta oamenilor este scrisa undeva in stele... Poate ca si a ceasurilor...
Bunicul a luptat in muntii Tatra si pe urma a colindat prin toata tara... Tata a facut armata la Radauti la graniceri in coltul celalalt al tarii, iar pe urma viata l-a dus prin alte multe orase... Pobeda, de la momentul conceptiei si pana in zilele noastre, a fost produs cand intr-o fabrica, cand in alta, incepand in Penza si continuand cu alte locuri: fabrica de ceasuri Penza (Пензенский Часовой Завод), prima fabrica de ceasuri din Moscova (Первый Московский Часовой Завод), fabrica de ceasuri Petrodvorets (Петродворцовый Часовой Завод), fabrica de ceasuri Chistopol (Чистопольский часовой завод), a doua fabrica de ceasuri din Moscova (Второй московский часовой завод, Fabrica Maslennikov (Завод имени Масленникова). (Aici trebuie sa ii multumesc matusii mele paterne care a studiat la Liceul Teoretic Zoia Kosmodemianskaia in Bucuresti si a tinut sa ma invete alfabetul rusesc).Ce-ar mai fi de spus despre Pobeda? Circula povesti controversate pe net...
Nu este un secret ca primul Pobeda a fost facut in colaborare cu LIP-ul francezilor... Inginerii si tehnicienii de la LIP au supravegheat instalarea fabricii de la Penza si i-au instruit pe inginerii rusi, cel putin asa declara Nick Downes intr-un articol.
Daca Muzeul Cosmonautilor din Moscova este considerat o sursa sigura, atunci Gagarin a purtat o Pobeda la primul sau zbor in Cosmos... In 1957 membrii primei expeditii sovietice la Polul Sud au avut ceasuri antimagnetice cu un calibru bazat pe Pobeda si caruia i-a fost adaugat un scut special pentru protectia impotriva campurilor magnetice puternice.
Victoria celebrata intr-un ceas... Mi se pare atat de frumos...
Daca privesc la randurile scrise si la tot ce am aflat citind despre Pobeda, am sentimentul ca Pobeda pastreaza in el ceva din cosmopolitismul francezilor si heirupismul comunist al rusilor... Dar, inainte de toate, Pobeda este ceasul pe care tata l-a purtat ani in sir si care i-a fost alaturi ca un prieten de nadejde...
The road to hell is paved with good intentions...
-
valentin1234
- Mesaje: 3147
- Membru din: 20 Aug 2012, 20:57
- Localitate: Dublin
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Multumesc Catalin (iata, gena Creanga-Eminescu loveste din nou, fara crutare 
) si enicar
pentru frumoasele si inspiratele voastre prezentari!
Pentru ca se apropie 20 Decembrie, o sa sumarizez putin, ca sa vedem ce si cum. Avem asadar
patru premii - nu neaparat 1,2,3 si 4 - oferite de urmatorii colegi:
A. Dorin69 - Poljot 2609H
B. marian_sro - Pobeda 16 rubine
C. Dragos M - Luch dama + Jaguar001 - Vostok Cadet
D. Subsemnatul - Poljot
si...6 prezentari superbe....pana acum . Vreau sa-i rog pe participanti sa tina aproape, pe cat posibil,
Duminica seara, pentru a trimite cat mai repede dupa anuntarea castigatorilor adresele de livrare
catre "sponsori". Daca am gresit sau uitat ceva, va rog sa ma corectati.
Multumesc si....spor!
) si enicarpentru frumoasele si inspiratele voastre prezentari!
Pentru ca se apropie 20 Decembrie, o sa sumarizez putin, ca sa vedem ce si cum. Avem asadar
patru premii - nu neaparat 1,2,3 si 4 - oferite de urmatorii colegi:
A. Dorin69 - Poljot 2609H
B. marian_sro - Pobeda 16 rubine
C. Dragos M - Luch dama + Jaguar001 - Vostok Cadet
D. Subsemnatul - Poljot
si...6 prezentari superbe....pana acum
. Vreau sa-i rog pe participanti sa tina aproape, pe cat posibil, Duminica seara, pentru a trimite cat mai repede dupa anuntarea castigatorilor adresele de livrare
catre "sponsori". Daca am gresit sau uitat ceva, va rog sa ma corectati.
Multumesc si....spor!
"If you wear what you love, you've made a good choice!"
"Cand am plecat, v-am lasat saraci si prosti! Cand m-am intors v-am gasit si mai saraci si mai prosti!"
(C. Brancusi)
"Cand am plecat, v-am lasat saraci si prosti! Cand m-am intors v-am gasit si mai saraci si mai prosti!"
(C. Brancusi)
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
Ceasul care va pleca de la mine spre unul din participanti:
poate voi alege o curea mai potrivita.
poate voi alege o curea mai potrivita.
-
emanuelcrina
- Mesaje: 95
- Membru din: 07 Oct 2012, 21:01
- Localitate: Resita
Re: Concurs cu premii....rusesti :)))
In primul rand va salut pe toti iubitorii de ceasuri.
Ceea ce ma bucura pe mine este ca ceasurile rusesti nu au trecut in umbra celor elvetiene sau japoneze si asta (dupa parerea mea) datorita lui "heimdalg" si a celorlalti
colegi de forum.
Acum sa va spun povestea mea. Eram elev prin clasa a cincea sau a sasea (nu mai retin) si imi tot bateam la cap parintii si bunicii sa-mi cumpere un ceas frumos.
Stiu ca pe vremea aia erau la moda ceasurile Doxa sau Atlantic dar ai mei nu-si permiteau, asa ca au hotarat sa-mi cumpere un ceas rusesc. Era un Poljot cu cadran albastru si foarte greu. Eram cel mai fericit, ma trezeam noaptea sa vad daca merge. Insa aveam si un mare of: parintii mei nu m-au lasat sa-l iau la scoala (ba ca-l pierd, ba ca sunt neastamparat si-i sparg sticla). M-am rugat de ei o gramada de vreme sa ma lase (ca orice copil vroiam sa ma laud la colegi cu ceasul meu) si in ultimele zile de scoala au cedat si au fost de acord. Tin minte si acum cum ma priveau cu admiratie colegii mei si eu eram foarte incantat. Toate bune si frumoase pana la ultima ora, cea de educatie fizica (pe vremea mea veneam cu echipamentul sportiv in plasa si ne schimbam inainte de ora). Mi-am dat jos ceasul de la mana si l-am pus in ghiozdan. Dupa ora sa-mi pun ceasul inapoi pe mana si surpriza: nu mai este ceasul. Ma duc la tovarasul profesor (mai tarziu a devenit domnul profesor) ii spun ce-am patit, il cautam dar dus a fost. Vin acasa suparat credeam ca ma cearta parintii (ti-am spus noi, nu asculti de nimeni, etc). Tata a zambit si mi-a spus sa-mi fie invatatura de minte. Mi-a cumparat alt ceas, tot rusesc dar nu am mai gasit acelasi model. Imi placea si ceasul cel nou Pobeda dar nu asa tare ca Poljotul acela cu cadran albastru.
Acum am in colectie o gramada de ceasuri rusesti dar din cand in cand imi aduc aminte de Poljot-ul ala.
Cu stima,
Emanuel Ionel Crina.
Ceea ce ma bucura pe mine este ca ceasurile rusesti nu au trecut in umbra celor elvetiene sau japoneze si asta (dupa parerea mea) datorita lui "heimdalg" si a celorlalti
colegi de forum.
Acum sa va spun povestea mea. Eram elev prin clasa a cincea sau a sasea (nu mai retin) si imi tot bateam la cap parintii si bunicii sa-mi cumpere un ceas frumos.
Stiu ca pe vremea aia erau la moda ceasurile Doxa sau Atlantic dar ai mei nu-si permiteau, asa ca au hotarat sa-mi cumpere un ceas rusesc. Era un Poljot cu cadran albastru si foarte greu. Eram cel mai fericit, ma trezeam noaptea sa vad daca merge. Insa aveam si un mare of: parintii mei nu m-au lasat sa-l iau la scoala (ba ca-l pierd, ba ca sunt neastamparat si-i sparg sticla). M-am rugat de ei o gramada de vreme sa ma lase (ca orice copil vroiam sa ma laud la colegi cu ceasul meu) si in ultimele zile de scoala au cedat si au fost de acord. Tin minte si acum cum ma priveau cu admiratie colegii mei si eu eram foarte incantat. Toate bune si frumoase pana la ultima ora, cea de educatie fizica (pe vremea mea veneam cu echipamentul sportiv in plasa si ne schimbam inainte de ora). Mi-am dat jos ceasul de la mana si l-am pus in ghiozdan. Dupa ora sa-mi pun ceasul inapoi pe mana si surpriza: nu mai este ceasul. Ma duc la tovarasul profesor (mai tarziu a devenit domnul profesor) ii spun ce-am patit, il cautam dar dus a fost. Vin acasa suparat credeam ca ma cearta parintii (ti-am spus noi, nu asculti de nimeni, etc). Tata a zambit si mi-a spus sa-mi fie invatatura de minte. Mi-a cumparat alt ceas, tot rusesc dar nu am mai gasit acelasi model. Imi placea si ceasul cel nou Pobeda dar nu asa tare ca Poljotul acela cu cadran albastru.
Acum am in colectie o gramada de ceasuri rusesti dar din cand in cand imi aduc aminte de Poljot-ul ala.
Cu stima,
Emanuel Ionel Crina.
it's nice to be important but is more important to be nice