Pe langa cele spuse, conceptul de micro brand definieste mai bine inceputuri de drum decat traiectoria unei intreprinderi ori rezultatul acesteia. Si este de presupus ca oricine viziune include un salt peste aceasta etapa.
Am convingerea ca si printre noi se gasesc pasionati cu aspiratii in inginerie orologera si inovatie, si care, au cochetat deja cu ideea de a duce la capat un proiect, fie la nivel de concept, fie la nivel de prototip, fie la nivel de imitatie, fie de conversie (marriage-uri), si considera ca pot mai mult. Acestora le doresc succes, si sper ca nu se vor da inapoi de la drumul lor.
Apoi sunt cei cativa (Optimef, Peren, Dapix, Noah, poate si altii despre care nu am auzit) care si-au incercat deja norocul, si care pot sa vina in intampinarea unui astfel de demers cu experienta pe care au acumulat-o, si care s-ar putea sa ii scuteasca de capcane nedorite in aceasta poveste. Participarea lor la discutie ar aduce si raspunsuri la obiect.
Despre cum arata un inceput de drum:
http://www.thetimebum.com/2017/09/how-to-start-microbrand.htmlInsa trebuie sa ne uitam spre trecut. Chiar daca instrumentele de marketing sunt diferite, micro brand-urile urmeaza traiectoria mushroom brand-urilor din anii '70. Astfel ca, pastrand logica, in timp ce un micro brand isi incepe activitatea, altul (sau mai multe) si-o incheie.
Desi imi doresc ca toata lumea sa se reintoarca cu calm la obiceiurile de dinainte de pandemie, criza mondiala de sanatate is va intinde probabil bratul nevazut si peste lumea ceasurilor, existand riscul ca intr-un interval scurt de timp sa putem compara fenomenul "micro" cu "perseidele".
Fiind mai conservator din fire, felul in care cele mai multe micro brand-uri isi organizeaza activitatea, sau tipul de produs pe care de obicei il imita, ma fac sa cred ca acest camp a fost deja acoperit si ca urmare piata va da semne de saturatie, ori ca in cel mai bun caz piata va reglementa de la sine situatia si va asimila proiectele ajunse deja la maturitate (care degaja incredere si dau deja senzatia ca o sa reziste in timp). Deci cel putin doua motive pentru care multe micro nu vor avea si o a doua sau a treia campanie, ori nu vor depasi niciodata platformele de crowdfunding.
In ceea ce ma priveste, am pretentia ca ceasul sa fie exact locul unde arta se intalneste cu ingineria. Si nu cu imitatia. Si cum cele mai bune lucruri s-au intamplat deja, este putin spatiu de manevra in acest domeniu, mai ales cand dispui de resurse limitate si visezi cu ochii deschisi la campanii sau lansari, si deci imi vine greu sa apreciez etosul unei astfel de provocari.
Dar mimetismul pentru mine poate fi pura inovatie pentru altcineva (da, provocarea de a copia). De fapt, poate fi si asta o intrebare: pana unde poti sa suporti imitatia ?
De exemplu: MK2watches, Tactico, Proxima, Dan Henry, s.a... remake-uri cu norma intreaga. De ce m-as multumi cu imitatia ? Daca nu reusesc sa-mi procur originalul, astazi casele istorice abunda in reissue-uri. In celalalt sens, Christopher Ward, Timefactors, MeisterSinger sau mai nou Baltic, cred ca se disting deja de restul grupului si probabil ca vor face fata noilor provocari.
In fine, chiar si cand am trecut peste aceasta bariera a conceptului, raman destule motive pentru care as ezita pentru micro branduri. De exemplu, accesul la servicii "after-sale", cum ar fi reglajul, service-ul, eventuale reparatii si achizitia de piese (case parts) in cazul defectelor. Cum majoritatea micro brand-urilor duc lupte subterane in zona ceasurilor "diver" (asta si penru ca in zona mecanicelor - UNITAS 6497/8 a ajuns la saturatie ori ca tendintele actuale sunt spre dimensiuni sub-apometrice, iar in zona automaticelor, pentru SW500 si NE86/NE88 nu exista inca cerere din cauza preturilor), trebuie avut in vedere ca aceste carcase "multistrat" sunt personalizate (cadran, ace, bezel, insert, garnituri, coroane, prinderi speciale la anse, sticle cu forme speciale, pinion bezel interior, bratari, etc.), si ca accesul la piese va fi dificil, mai ales daca sunt produse in afara Elvetiei, Japoniei sau Germaniei.
Imi aduc aminte si de Maurice Lacroix prin anii 2000. Pentru ei a fost un real "break thru" cand au declarat ca isi produc singuri carcasele, si erau pe piata de multi ani. Vedeti astazi Pelton, si preturile lor. Parca nu mai par asa de micro cand implica manufactura.
In acelasi context, exista sau au existat brand-uri satelit, cum ar fi Tudor pentru Rolex, Herodia pentru Squale, FC, Alpina sau Bulova pentru Citizen, sau Tissot sau Lemania pentru Omega, Caravelle pentru Bulova, Mondia-Zenith-Movado, Alpina-Dugena-UH, etc.
Chiar inainte de Craciun am cumparat un Herodia Arthur. In parte pentru ca voiam ceva nou, accesibil si gata de orice. In mod normal, as fi ales intre un Squale 1521 sablat si un Laco Himalaya insa oferta la Arthur m-a dat pe spate (ca. 300 euro), asa ca am amanat presupusa alegere. Intruneste toate conditiile pentru un diver "Swiss made" cu aspect industrial, si cu SW200, si consider ca "suma partilor" (de altfel, un concept de baza la micro branduri), pentru care eu as fi putut sa concep si sa asamblez un astfel de ceas, ar fi fost considerabil mai mare, si probabil ca nici micro brand-urile nu ar putea livra in zona asta de pret, Swiss Made.
Astfel de sateliti nu vor disparea peste noapte, insa persista paradoxul: acelasi malaxor, aceleasi corporatii... ce nu vor avea niciun fel de mila de micii antreprenori.